Etichete: eu, noi, tu

Etichete: carte

Am iesit pentru o clipa din lumea mea si am pasit nesigura in realitate. M-a lovit din plin un roi de ganduri, ale mele, ale tale, ale altora si m-am pierdut…

Ma aflu intr-o lume in care ar trebui sa traiesc, dar din care evadez cat pot de des si pe perioade cat mai lungi…

Desi ninge, desi fulgii mici imbraca orasul rece si gri intr-o haina alba, pufoasa, nu-mi place acest loc.

Ma simt singura. Tu nu esti aici… Te-as aduce, dar nu stiu cum. Astept sa vii...

Si astept… astept… De ce nu vii? Sa ma strangi in brate si sa ma saruti, sa ma mangai pe par si sa ma alinti, cum numai tu sti. Sa-mi soptesti ca ma iubesti, si apoi s-o strigi atat de tare incat sa intorci trecatorii din drum, curiosi.

Da. Vreau asta. Si mai vreau ceva…

Vreau sa vorbesc… Sa-ti vorbesc…

Mais, tu n’est pas ici…

Ma intorc in lumea mea, unde ninge si sigur te voi gasi.

Ma voi preface intr-un fulg si voi ateriza pe buzele tale. Apoi, inainte sa ma topesc, voi redeveni om si te voi surprinde, aparand in fata ta. Totul e posibil aici…

Nu va mai exista „eu” sau „tu”, ci doar „noi”…

Ne vom juca in zapada, noi fiind singurele pete de culoare pe un cearsaf alb, moale, rece.

Acesta se va transforma, mai apoi, intr-o patura moale, aflata pe un pat, intr-o camera calda.

Ne vom saruta si vom vorbi… Vom rade si ne vom imbratisa…

Visez. Visam.

Dar momentan ma aflu tot in lumea asta ciudata, numita „realitate”, unde „eu” e atat de departe de „tu”, incat, in momentul asta, „noi” exista doar intr-un spatiu intangibil, chiar daca fiecare e constient de existenta lui.

Ma uit pe geam, la fulgii mici, rari, care par a fi rataciti si nehotarati, cum se sinucid in baltile de pe trotuare…

Pana si ei isi doresc sa se afle acum intr-o lume imaginara, unde totul e perfect.

Etichete: eu, iarna, noi, tu, zapada

Uitarea e un lucru atat de abstract… Atat de greu de definit atunci cand il legi de alte sentimente cum ar fi: iubirea, fericirea, linistea… Nu poti uita o persoana care ti-a daruit putin din timpul ei si din energia ei pentru a te face pe tine sa te simti iubit, fericit sau linistit… Si mai ales, nu poti uita pe cineva „de tot”…

Cum sa uiti pe cineva „de tot”? Mai ales daca acel „cineva” a fost parte din viata ta mai mult decat ti-ai fi imaginat vreodata ca va fi… Mai ales daca el inca mai este parte din viata ta, cu, sau fara, voia lui? Mai ales daca il iubesti...

N-ai cum... Am incercat, acum mult timp, dar nu mi-ai iesit. Din contra. Mi-am dorit din ce in ce mai mult sa-l am din nou alaturi, iar sortii mi-au suras.. Sunt un caz fericit... Dar totusi, stiu cum m-am simtit in atunci cand nu era langa mine...

In acele momente esti pierdut intr-un univers paralel in care nu poti sa nu cazi pe ganduri, din cand in cand, imaginandu-ti „cum ar fi fost daca…” si creând scenarii in mintea ta, deja plina cu povesti de acest fel. Nu poti sa renunti la toate amintirile care revin cand te astepti mai putin, provocate de un nume, un zambet sau un cuvant al cuiva strain de tot ceea ce ai trait tu pana atunci.

Intalnesti mereu persoane care au un pic din „el”, fie in felul in care vorbesc, fie in gesturile pe care la fac sau in asectul fizic, iar atunci, in tine se dezlantuie o tornada de sentimente suficient de puternice incat sa te ameteasca pentru o clipa, sa te poarte in trecut si sa te abandoneze acolo, pana realizezi ca persoana din fata ta nu e „el” si ca cineva, probabil asteapta un raspuns din partea ta la vreo intrebare pe care tu nu ai auzit-o.

Asta e „dorul”. Se naste din sentimentele investite intr-o relatie cu o alta persoana, din gandurile si visele pe care le-ai avut cat timp aveai o legatura cu el/ea si ramane ascuns pana intr-un moment, cum nu se poate mai prost, cand el/ea nu e langa tine si nici nu sunt sanse sa apara prea curand.

Nu exista nicio cale de a combate dorul atunci cand te „loveste”. Poti doar sa astepti o perioada - sa treaca de la sine (nu se va intampla, decat in 1% din cazuri), sau sa faci ceva sa ajungi langa acea persoana. Dar totul tine de timp, iar tu, in acel moment, simti ca nu prea mai detii controlul asupra acelui lucru pretios...

Etichete: dor, eu, noi, tu, uitare

Etichete: eu, noi, tu

Vreau sa iti umplu mintea cu mine.

Vreau sa astepti cu nerabdare momentul in care ne vom intalni.

Vreau ca, atunci cand ma vezi, sa ti se ascuta toate simturile… Parfumul meu sa te imbete usor; privirea mea, intersesctandu-se cu a ta, sa dezlantuie furtuni in tine; pielea mea, atingand-o pe-a ta, sa-ti dea fiori…

Vreau ca, atunci cand ne sarutam, sa ai impresia ca totul piere in jurul nostru, fiind lipsit de importanta…

Vreau ca, atunci cand plec, sa te gandesti inca la mine…

Vreau sa intelegi ce simt atunci cand sunt langa tine. Vreau sa simti, exact ceea ce simt si eu.

Vreau sa iti umplu mintea cu mine.

Etichete: eu, noi, tu

Etichete: me, you