sâmbătă, 17 aprilie 2010

Ti-as da o tema de gandire pentru nopti ca asta. Sunt treaza de mult timp si nu pot sa adorm, din cauza ta.

In timp ce hoinaream aiurea pe coridoarele intunecate ale mintii mele, incercand sa adorm, am gasit o usa pe care scria, cu litere de-o schioapa: „Somn Linistit”. O fi imaginatia mea influentata de „Alice in Wonderland” sau poate asta simtea si ea inainte sa alunece in vizuina iepurelui, cert e ca, asemenea povestii, in visul meu usa s-a deschis singura si o forta ciudata m-a tras inauntru. Acolo, te-am vazut pe tine, monstrul si ingerul din visele mele, stand pe patul meu, aratand adorabil, ca de obicei. M-am asezat langa tine, sperand ca, in curand bratele tale ma vor strange puternic, iar in aceea imbratisare eu imi voi gasi linistea de care am atat de multa nevoie acum… Dar visul meu nu a continuat cum mi-am dorit. Tu, rece, m-ai impins, zicand: „lasa-ma”. Scurt, clar si concis.

Atunci am realizat ca subconstientul meu mi-a creeat o noua iluzie, prin care mi-a stricat una din fantezii.

Bratele tale, dupa care tanjesc atat de mult, sunt departe de mine acum; degetele tale – ce in vise le simt alunecand usor pe spatele meu, mangaindu-ma si gadilandu-ma, sunt doar inchipuiri; iar vocea ta, care ma incalzea in fiecare noapte, ce o aud ca un ecou slab in mintea mea, e doar o licarire a imaginatiei mele. Totul e doar in semi-visul meu…

Acum, usa s-a inchis, lasandu-ma prada unor noi vise si iluzii, care, probabil, ma vor tine din nou treaza pana in zori…

Tu ce-ai face-n locul meu?

Etichete: eu, noi, tu